Nu lovi, copile,
într-un om bolnav,
Nu-i fura din zile,
Nu te da grozav.
Când priveşti spre stele
cauţi în zadar,
Nopţile lui, grele,
nu-s prin calendar.
Nu-i poţi readuce
clipe ce-au trecut,
Viaţa-i o răscruce,
Palma-ţi l-a durut.
Nu lovi, copile,
într-un om, nicicum,
Nu-i lua din zile,
Nu-l opri din drum.
joi, 27 martie 2008
luni, 24 martie 2008
Zile în calendar
Nu mai am putere
Să privesc lumina,
Viaţa-mi negru cere,
Să-mi pot plăti vina.
Am dat foc la ape
Şi-am privit la soare,
Azi mă simt aproape
De un prag ce doare.
Clipei îi dau nume
Spre răstălmăcire,
Vreau să îşi asume
Plânsu-mi din privire.
Necuprinsul serii
Arde şoapta tristă,
Gândul primăverii
Ştiu că iar există.
Însă pe la mine
Suflă vântul rece,
Încă-o iarnă vine,
Fără să mai plece.
Iarnă, iarnă doar
Am în calendar.
Să privesc lumina,
Viaţa-mi negru cere,
Să-mi pot plăti vina.
Am dat foc la ape
Şi-am privit la soare,
Azi mă simt aproape
De un prag ce doare.
Clipei îi dau nume
Spre răstălmăcire,
Vreau să îşi asume
Plânsu-mi din privire.
Necuprinsul serii
Arde şoapta tristă,
Gândul primăverii
Ştiu că iar există.
Însă pe la mine
Suflă vântul rece,
Încă-o iarnă vine,
Fără să mai plece.
Iarnă, iarnă doar
Am în calendar.
sâmbătă, 22 martie 2008
Cântec pentru altfel de nuntă
De n-am să fiu la nunta ta
nici mire, poate nici mesean,
nu plânge, nu te întrista...
am fost şi eu un pământean...
Când am promis să fii mireasă,
spre cerul nopţii n-am privit...
azi simt povara ce m-apasă,
acum, când soarta m-a strivit.
La nunta ta voi sta-ntr-o parte
şi-n miezul nopţii-ţi voi vorbi,
iar dacă viaţa mea-i o carte,
vei ştii mai bine-a o citi.
Când mirele va vrea să-ţi pună
un semn pe degetul tău stâng,
mă voi ascunde după lună
şi-n şoaptă am să-ncep să plâng.
Te vei întoarce către mine,
vei vrea să ştii ce gânduri am,
ai să-nţelegi că nu oricine
îţi poate da ce eu vroiam.
Se va fi vrut o nuntă mare,
spre bucuria tuturor,
însă noi doi, ca o-ntâmplare,
vom fi-mpotriva viselor.
nici mire, poate nici mesean,
nu plânge, nu te întrista...
am fost şi eu un pământean...
Când am promis să fii mireasă,
spre cerul nopţii n-am privit...
azi simt povara ce m-apasă,
acum, când soarta m-a strivit.
La nunta ta voi sta-ntr-o parte
şi-n miezul nopţii-ţi voi vorbi,
iar dacă viaţa mea-i o carte,
vei ştii mai bine-a o citi.
Când mirele va vrea să-ţi pună
un semn pe degetul tău stâng,
mă voi ascunde după lună
şi-n şoaptă am să-ncep să plâng.
Te vei întoarce către mine,
vei vrea să ştii ce gânduri am,
ai să-nţelegi că nu oricine
îţi poate da ce eu vroiam.
Se va fi vrut o nuntă mare,
spre bucuria tuturor,
însă noi doi, ca o-ntâmplare,
vom fi-mpotriva viselor.
duminică, 2 martie 2008
Nimeni, nimic
Mi-e singurătatea absolută,
Nimeni nu mă-ntreabă de nimic,
Noaptea vine prea necunoscută
Când în zori doar ochii mi-i ridic.
Plânsu-n şoaptă-n ziduri se închide,
Nimeni nu m-aude cu nimic,
Doar speranţa uşa-mi mai deschide...
Cui să zic ce mai vroiam să zic?
Câte-odată plec în grabă mare,
Nimeni nu mă-ntreabă de nimic,
Ziua-mi ştiu că trece-n calendare,
Eu, de fapt, cu toate mă complic.
Când rostirea-mi caută spre lume
Nimeni nu m-aude cu nimic,
Doar singurătatea-mi pune nume:
Însă şi cu ea mă contrazic.
Azi plătesc ce ştiu că n-am gândit,
Când, crezând, eu singur m-am minţit.
Nimeni nu mă-ntreabă de nimic,
Noaptea vine prea necunoscută
Când în zori doar ochii mi-i ridic.
Plânsu-n şoaptă-n ziduri se închide,
Nimeni nu m-aude cu nimic,
Doar speranţa uşa-mi mai deschide...
Cui să zic ce mai vroiam să zic?
Câte-odată plec în grabă mare,
Nimeni nu mă-ntreabă de nimic,
Ziua-mi ştiu că trece-n calendare,
Eu, de fapt, cu toate mă complic.
Când rostirea-mi caută spre lume
Nimeni nu m-aude cu nimic,
Doar singurătatea-mi pune nume:
Însă şi cu ea mă contrazic.
Azi plătesc ce ştiu că n-am gândit,
Când, crezând, eu singur m-am minţit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)